Un mare bogătaș, fiindu-i milă de oamenii din satul lui, a hotărât să dea câte 100 de dolari fiecărei familii. Lunar, fiecare familie a primit câte 100 de dolari, fără nicio obligație și drept urmare, sentimentele de recunoștință se transformau deseori în cuvinte, în scrisori, în fapte corepunzătoare.
După câțiva ani, situația economică s-a schimbat, astfel că omul bogat nu-și mai putea acoperi cheltuielile pentru copiii pe care-i avea la facultăți. Cu părere de rău, a trebuit să oprească trimiterea banilor către săteni
Prima lună a trecut fără incidente pentru că sătenii au sperat să fie doar o întârziere. A doua lună au venit la poarta casei celei mai strigând și amenințând:
– Unde sunt banii noștri?
Omul a ieșit să vorbeasă cu ei. Le-a explicat că nu-i mai poate ajuta deoarece banii pe care-i deține nu sunt suficienți să-și întrețină copii la facultate. Sătenii au răspuns:
– Ce, vrei să-ți întreții copiii în școală cu banii noștri?
